12:45 Nu știu, eu mai demult cum vedeam ceva japonez, o față, o operă de artă, pe Yoko Ono, închideam ochii sau mă uitam în altă parte. O naivitate marcată de ambiție, imitație a vestului, chiar o mică răutate nativă.

Lucrurile s-au schimbat mult după ce am "cunoscut-o" pe Miyuki. Originalitate. Spontaneitate. Modestie. Un entuziasm latent, o curiozitate despre lume, dorința de a-i bucura pe alții, gata oricând de a accepta o provocare etc. etc.. O artistă ca nimeni alta în toată lumea.

Bine e vorba și de niște generații. Oamenii ies din izolarea de secole și privesc spre vest, părțile clamoroase vreau să spun. Ies de sub influența propagandei și cedează pragmatismului. Au acumulat valori materiale imense și unii poate chiar vor să se bucure. Treaba lor, au cu ce.

Ieri am văzut încă o dată clădirea muzeului din Warm Springs (eram parcat cu fața la el LOL) și mi-am amintit de ce căutasem cu o zi înainte. Poarta raiului.

Există în arhitectura răsăriteană acest motiv. Ceva ca o piramidă despicată în două. Se poate întâlni în logo-ul Acura, mai puțin la Honda și la antena de prins nori din Reno. Un mister în plus de rezolvat pentru mine. Care o fi istoria acestor porți ale raiului (a nu se confunda cu porțile Torii care marchează trecerea din lumesc în spiritual la intrarea oricărui templu Shinto).

Și dizertația mea nu ar fi fost completă fără să amintesc și de o sculptură care poartă acest motiv. De fapt cel mai simplu lucru ar fi să-i scriu autorului (dacă mai trăiește) și să-l întreb. (sorry decedat 2019).

Am postat mai demult despre el nu în legătură cu poarta raiului ci pentru că ar putea fi sursa de inspirație a țepei cu cartof din Piața Universității. Care a venit la 4 ani după domnia lui Constantinescu, pe care eu îl suspectez că ar fi fost un actor japonez, o excepție la toți actorii unguri care înlocuiesc elita românească dispărută pentru totdeauna în istorie. La canal. La Sighet. Unde vreți dvs..

Ok până la urmă, după o zi întreagă l-am găsit. L-am găsit în lista de actori și nu de sculptori, acolo unde îl găsisem prima dată. Nu știu de ce.

Omul a luat și el ceva de pe la noi. Pe Brâncuși ca inspirație.

Nevermind that. S-a încheiat un ciclu. Țeapa cu pește ne vine de la Brâncuși, cu numele lui de dac pre-creștin, via Nobuo. Bran, Bram Stocker, Țepeș. Țepelin. Ichtus.

Suntem cu toții doar oameni. (Umani adică, să nu uităm femeile. How could we).

Cât despre misterul cu poarta raiului, cred că l-am rezolvat între timp. Nu era greu. E posibil să fie doar încă o amintire despre vremurile când piramidele, mari și mici erau chiar așa ceva. Porți de călătorit în timp și spațiu, activate de energia solară (sub forma de split light cuanta) care duceau zeii și oamenii în locuri atât de avansate încât noi probabil le-am putea numi rai. McLaren, DeLorean.


Revelation 14:15. Ilani.  

8:08 I take it... None of them was smoking...

8:30 Ok i get it. Amaterasu got upset and looked herself with the Moon (Loona) in a cave for a whole week... Lucky bastard...

 

9:09 Like a river...  

9:20 Heaven's Gate?

Half to midnight. I finished my beets soup (yes, borscht) and we are siping on it and upstairs she started to drop heavy objects on the floor like always when we eat.