11:05 Misterioșii jurnaliști anonimi din România. Luiza Dobrescu, o singură poză, cu ochelari, nici un CV, nu putem ști vârsta. Studii superioare de jurnalism, asta poate fi Universitatea Apolonia din Iași sau ceva asemănător.

Angela mă înnebunea de două săptămâni cu Australian Bee Gees, am fost (condus peste 200 km) sâmbăta trecută la Chinook Winds, doar ca să iau bilete (gratuite) care de fapt erau în jur de 30 dolari. Probabil subvenționate de cazino căci nu cred că o formație din Australia ar cânta aici în Oregon (și poate la alte cazinouri) pe bani mai puțini.

Însă ghinion. Lângă noi a stat o tipă care la un moment dat a scos telefonul și a început să-l defileze în sus și în jos și apoi la stânga-dreapta și iar în sus și în jos. Am spus de mai multe ori că nu pot să suport să stau aproape de un telefon care merge mai alese pe date, deci la vreo 5 minute am început să am dureri, în general pielea, în anumite zone mai sensibile unde am fost expus în trecut masiv la wi-fi.

Deci m-am ridicat și am plecat, Angela a rămas, am găsit alt loc nu departe de masa de mixaj din spatele publicului (singurul liber, a fost cel mai mare nivel de ocupare la un concert la care am mers acolo, deși formația a fost cea mia slabă) dar am impresia că și aia mergea pe wi-fi (nu prea înțeleg, apare un lag, ok, e vorba mai mult de volum la mixaj) mă rog, alt semnal și acolo și până la urmă am plecat din sală la jumătatea spectacolului.

Pentru că acum am ajuns că simt semnalul de la un telefon sau wi-fi în aproximativ un minut de la începutul expunerii iar la aproximativ 5 minute încep să simt durere.

Tipa de lângă mine (de fapt Angela era între noi) avea ochelari, ca și Luiza Dobrescu din poză, care a trântit azi un articol de importanță națională, plin de aluzii și coincidențe. Nici măcar vârsta nu i-am putut-o ghici, ar fi putut să fie de 31 de ani, cu studii la Viena și Budapesta totuși. Dar nu putea să aibă 15 ani de experiență în presa scrisă din România, decât dacă ar fi început la 16 ani când nu avea nici un studiu.

Cazinoul Chinook Winds este veșnic în construcție, au lucrat odată la podea, acoperiș, scările rulante în interior și apoi tot exteriorul, având de cele mai multe ori zone expuse cu praf in ăla mineral.  Totul păstrând cazinoul deschis pentru public. Angela vrea să meargă acolo fiindcă pierde mai puțin ca în alte părți.

Mă gândeam că acum când vin ploile vor termina (apa poate să infiltreze izolația aia expusă) dar nu, au mai lăsat o bucățică sus sub acoperiș să fie vibrată de basul de la concert.

Apropo când am intrat în sală am trecut pe lângă o boxă ceva și tipul de la sintetizator a băgat o frecvență de bas că m-a vibrat cu totul.

Ok deci până la urmă m-am mai dus în mașină, unde treceau numai chinezi și alții. La un moment dat mi s-a părut că îl văd pe tipul de la bas din concert, care părea asiatic. Angela câștigase o mână de peste 1000 de dolari jucând la 25 cenți și era în extaz. Deci am fost în mașină, am mai luat o gură de rachiu și una de cafea, mă durea stomacul de la praf, și mă uitam cu groază la peretele dezvelit după care m-am dus iar înăuntru.

Praful acela pe mine mă irită groaznic. Deci am intrat, un tip mi-a blocat calea și a trebui să trec printre două rânduri de mașini unde erau 8 persoane, 4 la stânga, 4 la dreapta, spate în spate și un spațiu îngust între (cazinoul acela e foarte înghesuit). Când am ajuns la ultimele două persoane, o tipă, micuță, blondă-maro la vreo 40 de ani s-a ridicat brusc și a trebuit să fac o piruetă energică să n-o lovesc.

Fiindcă eram foarte iritat, nu m-am putut abține și i-am spus. "Watch out where  you're going!" la care tipa mi-a dat o privire arogantă super ofensată și superior zâmbitoare, și m-a întrebat , "what?" la care eu mi-am dat drumul i-am mai spus odată, "watch were the f... you're going” la care ea a luat-o în altă direcție.

Am mai avut acolo o altercație cu un japonez care a început să facă figuri de karate spre mine și în schimb, la vreo 3 săptămâni după, mi-au dat ban 6 luni după care încă 6 luni fiindcă m-au văzut în parcare.

E acolo un tip pătrat la security cu creastă de cocoș care pare japonez și a fost unul din cei care mi-a dat ban-ul a doua oară când mergeam pe cărarea din spatele cazinoului spre plajă și care de câte ori mă vede, îmi zice George, și se uită la mine ca și cum m-ar întreba, ce ai să mai faci azi. Din când în când tot la security mai apre un tip care seamănă cu Gino Iorgulescu iar la bar apărea o tipă care semăna cu Marjorie Green.

Da mă gândeam că banii ăia care i-a câștigat Angela nu sunt pe degeaba. Te manipulează psihologic, te face super confident și împreună cu iritarea de la praf, alcoolul și cofeina te pun într-o stare de "pus pe harță". Tot ce mai trebuie e o provocare de genul cu tipa aia.

Am mai stat acolo vreo jumătate de oră, așteptând să apară cei de la security, dar nu a venit nimeni așa că am plecat la Spirit Mountain (pe drumul înapoi spre Portland), la insistențele mele.

Acolo am luat benzină iar Angela a mai câștigat 300 de dolari. Ne-am urcat în mașină și ea își număra banii, am aprins parcă lumina, în noapte, zare și ceață am văzut parcă o mașină cum ocolește pe dreapta altă mașină care era oprită pe drumul cu o bandă imediat după cazino, fără lumini, fără nimic reflectorizant. Dar în momentul când mi-am dat seama, dintr-o dată a aprins luminile și a plecat.

După care a început să miroase a eșapament, am depășit-o, cred că era un SUV mai vechi, micuț, Suzuki, cu număr WMP 121 sau asemănător, pe care însă nu-l găsesc în baza de date. Angela era parcă în transă, nici nu a văzut faza, ea se gândea doar la bani. Spunea ceva că bine că am câștigat că nu ajungeau banii de chirie pe 1.

Am răsuflat ușurat fiindcă știam că după banii aceia urmează ceva, ca de obicei, am fost atent tot drumul la animale pe drum, și am depășit faza cu bine.

La un moment dat am început să am palpitații dar Angela mi-a dat niște apă cu bicarbonat și mi-au mai trecut până acasă. Ce legătură poate avea stomacul cu inima, alta decât că sunt unul lângă alta?

Acasă am uitat iar să iau insulina, deși eram cu 3 ore întârziere. Am luat-o pe la 3 dimineața, 6 ore întârziere după care am avut o reacție foarte nașpa care a durat vreo oră. Credeam că mă ia naiba. După care am dormit vreo 4 ore după ce m-am învelit cu super geaca mea cu aluminiu reflectorizant în căptușeală fiindcă nu reușeam să mă încălzesc.

12:18 Și o chestie. Cum poate să scrie un jurnalist 7 articole în aceeași zi, 23 noiembrie?